Casa Gheorghe Tătărescu din București: Memoria unei reședințe politice transformată în EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă, se află o vilă modestă ca dimensiuni, dar încărcată de o semnificație istorică profundă. Casa Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru al României, nu este doar o construcție: este un spațiu în care s-au intersectat puterea politică, reflexele unei elite europene și trăirile intime ale unei familii cu rădăcini în boierimea și armata românească. Azi, această vilă poartă cu demnitate numele contemporan de EkoGroup Vila, un spațiu cultural deschis publicului cu respect pentru memoria pe care o păstrează și pentru responsabilitatea cu care este administrată.

Casa Gheorghe Tătărescu: de la reședință discretă de prim-ministru la EkoGroup Vila

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), politician și prim-ministru în două mandate cruciale pentru România interbelică și imediat postbelică, rămâne una ambivalentă, dar incontestabil legată de un timp de crize și transformări profunde. Casa sa bucureșteană, un sanctuar al echilibrului și al restricției stilistice, oglindește această complexitate. Proiectată și executată cu delicatețe și rafinament de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, decorată cu contribuții artistice ale sculptoriței Milița Pătrașcu, vila a fost cândva martoră la întâlniri politice și culturale, iar acum, sub titulatura de EkoGroup Vila, își asumă rolul unei punți între trecut și prezent, între memorie și actualitate.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Gheorghe Tătărescu se înscrie în galeria elitei politice interbelice cu o biografie marcată de tenacitate, realism și un raport ambivalent față de putere. Pornind de la teza sa de doctorat din 1912, dedicată unei critici tranșante a sistemului electoral românesc, el își construiește o carieră ce relevă obsesia pentru ordine și reprezentare autentică: mai presus de toate, o viziune profesională care asociază legitimitatea guvernării cu votul universal real. Figura sa, „nu erou, ci datornic”, cum însuși se definește, se ascunde în spatele unei discipline interioare, ceea ce îi influențează stilul politic și modul de a-și concepe viața publică.

Mandatele sale de prim-ministru (1934–1937, 1939–1940) se desfășoară într-un climat tensionat al României interbelice, între modernizare, consolidarea puterii executive și reculul democrației parlamentare. În această perioadă, raportul său cu regele Carol al II-lea și manevrele politice ale PNL relevă dimensiunea cenușie și controversată a personajului. Ulterior, în anii imediat postbelici, adaptarea la noua realitate comunistă și conducerea unei delegații la Conferința de pace marchează anii finali ai carierei sale, adâncind paradoxul unei existențe politice aflate la intersecția între pragmatism și compromis.

Casa ca extensie a puterii și decenței

Locuința de pe Strada Polonă, nr. 19, este mai mult decât un simplu cadru pentru viața privată și deciziile politice ale lui Gheorghe Tătărescu. Această casă, cu scara sa modestă în contextul elitei politice interbelice, constituie o declarație de subtilitate și control al imaginii de putere. Gândită ca un spațiu de echilibru între revelația și protecția funcției publice, vila exprimă prin proporții și detalii valorile discrete ale epocii.

Biroul prim-ministrului, situat la nivelul entre-solului cu un acces lateral aproape ascuns, este un simbol al acestei atitudini: un spațiu de lucru redus ca mărime și auster ca decorațiuni, în care funcția publică nu domină spațiul privat, ci se supune unei logici clare a moderației.
În rest, casa este un tablou al vieții unei familii aristocratice și bine educate, cu o organizare spațială care favorizează ordinea și intimitatea, păstrând în același timp o relație transparentă și luminoasă cu grădina din spate.

Arhitectura Casei Tătărescu: dialog între mediteranean și neoromânesc

Proiectul arhitectural al casei poartă semnătura celor doi arhitecți care au lucrat succesiv între 1934 și 1937: Alexandru Zaharia și asociatul său Ioan Giurgea. Această colaborare a dat naștere unui edificiu cu o identitate clară, rafinată prin echilibrul dintre influențe mediteraneene și elemente tradiționale românești reinterpretate contemporan.

• Fațada reunește portaluri cu accente moldovenești și coloane filiforme tratate diferit, care nu se supun simetriei rigide, ci creează o compoziție vie și echilibrată.
• Șemineul, realizat de sculptorița Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și apropiată a familiei Tătărescu, este încadrat de o absidă cu rezonanțe neoromânești și devine un punct focal al interiorului.
• Ancadramentele ușilor și alte detalii artistice semnate de Pătrașcu întregesc o atmosferă în care modernismul temperamental dialoghează cu tradiția.

Materialele folosite, cum ar fi parchetul din stejar masiv cu esențe variate și feroneria din alamă patinată, derulează un discurs subtil al calității și continuității culturale. Interiorul evită opulența; totul convergând spre expresia eticii unei elite care înțelege puterea ca pe un serviciu, nu ca pe o manifestare ostentativă.

Arethia Tătărescu: arhitectura și cultura în umbră

Una dintre figurile pregnante care dau sens acestei case este Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, soția prim-ministrului. Ea nu reprezintă un simplu accesoriu al biografiei politice, ci un motor cultural al epocii, cu implicare activă în societăți de binefacere și susținerea meșteșugurilor tradiționale oltenești. Relația sa strânsă cu Milița Pătrașcu și rolul său în repatrierea și realizarea ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu sunt indicele unei sensibilități artistice discrete, dar ferm ancorate în contemporaneitate.

Într-un gest care subliniază controlul său asupra fiecărui detaliu, Arethia apare în documentele de autorizare drept beneficiara oficială, ceea ce reflectă responsabilitatea pe care și-a asumat-o pentru coerența estetică și culturală a casei. De la alegerea stilistică până la supravegherea direcției proiectului, ea veghează ca vila să rămână un spațiu al echilibrului și modestiei, conforme cu valorile familiale și aristocratice.

Ruptura comunistă și pauza memoriei

Odată cu prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu în anul 1947 și mai ales cu instaurarea regimului comunist, casa intră într-o fază de degradare simbolică și fizică. Naționalizată, golită de semnificațiile sale originare, transformată în imobil cu funcțiuni administrative și locuințe colective, vila devine o relicvă vulnerabilă a unei epoci care începuse să fie lepădată în discursul oficial.

Deși structurii sale nu i s-a adus o mutilare ireversibilă, finețea proporțiilor, meșteșugul detaliilor și relația spațială pradă vocabularului aristocratic dispare încet în fața intervențiilor administrative și a lipsei unei politici culturale de conservare. Această decuplare de destinul personalității care a locuit-o reflectă o amprentă mai largă a sistemului ideologic postbelic asupra patrimoniului elitist.

Deriva post-1989: controverse și corecturi

După 1989, idealurile de protecție a patrimoniului istoric întâlnesc în cazul Casei Tătărescu o realitate fracturată, marcată de utilizări improprii și intervenții discutabile. Proprietăți ce depășesc dimensiunea imobiliară devin terenuri de confruntare între interese comerciale și respectul pentru memorie.

Una dintre cele mai criticate etape a fost transformarea temporară a casei într-un restaurant de lux, o schimbare de paradigmă funcțională ce părea să ignore orice conștiință a locului și istoriei sale. Intervențiile asupra interioarelor de către proprietarul din acea vreme, Dinu Patriciu, arhitect de profil, au generat reacții virulente în comunitatea culturală, suscitând dezbateri despre limitele proprietății private în raport cu patrimoniul public.

Ulterior, o firmă străină, conform unor relatări, a demarat procese de reabilitare riguroase, încercând să restabilească linia arhitecturală Zaharia–Giurgea, să refacă proporțiile inițiale și să readucă atenția asupra detaliilor artizanale. Această succesiune de erori și corecții evidențiază stadiul de tranziție al societății românești în raport cu propria istorie și elitele sale.

EkoGroup Vila: continuitate culturală și responsabilitate

În prezent, spațiul care găzduia cândva Casa Gheorghe Tătărescu a fost reintegrat într-un circuit cultural contemporan sub numele de EkoGroup Vila. Această denumire nu este o simplă schimbare de brand, ci o afirmare a continuității fără a șterge memoria. Vila nu este reședință privată, nici muzeu static, ci un spațiu cu acces controlat, care oferă publicului șansa de a pătrunde într-un univers cu rădăcini adânci în secolul XX și valorile sale.

Accesul publicului se realizează pe bază de bilet, prin platforma iabilet.ro, iar ofertele sunt adaptate evenimentelor și programului cultural, ceea ce asigură o utilizare cu respect îndreptată către rolul educativ și simbolic al locului.

Astfel, EkoGroup Vila devine un exemplu relevant pentru modul în care o fostă reședință a elitei interbelice poate căpăta o viață nouă, care nu neagă trecutul și nu îl mitizează, ci îl pune în dialog cu timpul prezent, cu responsabilitate și finețe.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), și lider influent al Partidului Național Liberal în perioada interbelică și imediat postbelică. Cariera sa este marcată de reforme, compromisuri politice și adaptări la realități istorice complexe.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o personalitate distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului românesc din secolul al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu timpuriu de arhitectură interbelică bucureșteană, care combină influențe mediteraneene cu elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, și decorată în parte de sculptorița Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și o figură activă în definirea coerenței estetice și culturale a casei, implicată în promovarea artei și meșteșugurilor tradiționale, precum și în susținerea creației Brâncuși.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Astăzi, fosta Casa Tătărescu funcționează ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces controlat, care reintegrează monumentul în circuitul public fără a-i anula identitatea istorică.

Casa Gheorghe Tătărescu este un loc care transcende mucegaiul timpului și rupturile istorice, fiind un depozit de semnificații care așteaptă să fie citite cu atenție. Publicul contemporan este invitat să străbată nu numai spațiul arhitectural, ci și un întreg înțeles politic și cultural. Descifrarea acestei istorii implică o asumare a complexităților, un respect acordat proporțiilor și detaliilor, și o înțelegere a responsabilității pe care o presupune păstrarea unei moșteniri atât de dense în semnificații.

Pentru acces și informații, vă invităm să contactează echipa EkoGroup Vila, care vă va ghida în această experiență culturală atent organizată.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.